Obstetrică

Luare în evidență sarcina





Consultație prenatală


Consultaţia prenatală trebuie aplicată la două niveluri:

  • standard – pentru toate femeile gravide, cărora este necesar să li se asigure o supraveghere prenatală adecvată şi condiţii optime de naştere;
  • diferenţiată, cu un efect special pentru gravidele cu risc, supravegherea şi urmărirea acestora impunând folosirea largă a consultului interdisciplinar şi îndrumarea pentru naştere într-o unitate spitalicească bine utilată.
Luarea în evidenţă a femeii gravide se va face în mod activ de către orice personal medico-sanitar. Eficienţa consultaţiei prenatale este asigurată de luarea în evidenţă cât mai precoce a femeilor gravide, deoarece o muncă eficientă presupune cunoaşterea femeilor gravide încă din primele 8 săptămâni de sarcină. Prima consultaţie prenatală se acordă de medicul obstetrician şi are drept obiective:
  • verificarea diagnosticului de sarcină şi a stării aparatului genital;
  • verificarea bilanţului stării de sănătate generală a femeii gravide;
  • cunoaşterea condiţiilor de peristaza a femeii gravide: condiţiile familiale, factorii economici, sociali, condiţii de viaţă locativă, condiţiile de muncă şi transport etc.
Conţinutul primei consultaţii prenatale este format din: Anamneză completă: AHC, APF, APP, insistându-se asupra locului de provenienţă, locului şi felului muncii, vârsta, data primei menstruaţii, caracteristicile ciclului, data căsătoriei, gestaţie, paritate, numărul de avorturi şi complicaţiile acestora, numărul şi felul naşterilor anterioare, greutatea nou-născuţilor, starea lor de sănătate şi evoluţia ulterioară, date care vor fi consemnate în fişa medicală. Examenul ginecologic complet: Inspecţia regiunii vulvare şi examenul cu valvele al colului, prelevări pentru examene de laborator colpocitobacteriologice şi colpocitohormonale, frotiu citologic Babeş-Papanicolau, colposcopie. Tuşeul vaginal – va determina mărimea (care va preciza vârsta sarcinii), forma şi consistenţa uterului, starea colului şi a anexelor, date privind bazinul osos şi ţesuturile moi ale filierei pelvigenitale. Bilanţul stării de sănătate se efectuează ca orice examen general medical, având drept scop depistarea bolilor preexistente care pot afecta terenul matern, ca de exemplu: cardiopatii, nefropatii, hepatopatii, infecţii cronice, zoonoze. Se vor consemna cu multă exigenţă:
  • înălţimea femeii şi eventualele stigmate rahitice;
  • starea de nutriţie;
  • greutatea şi evoluţia greutăţii;
  • pulsul şi TA;
  • starea psiho-nervoasă;
  • sensiblitatea la anumite substanţe;
  • eventuale focare de infecţie.
Analizele obligatorii sunt:
  • reacţia biologică de sarcină, atunci când examenul clinic nu permite confirmarea certă de sarcină – eventual echo;
  • examenul bacteriologic al secreţiei vaginale;
  • examenul citologic Babeş-Papanicolau;
  • determinarea grupului de sânge şi a Rh-ului (şi la soţ în caz de posibilitate a incompatibilităţilor);
  • determinarea hemoglobinei şi a hematocritului;
  • RBW la luarea în evidenţă şi încă o dată în săptămâna 28-32 a sarcinii;
  • examenul sumar de urină;
  • testul HIV.
Consultul medical cu alţi specialişti, în vederea depistării afecţiunilor chiar în stadiul lor preclinic. Bilanţul stării de sănătate să aibă un pronunţat caracter operaţional, apreciind posibilităţile adaptative ale organismului feminin, faţă de homeostazia sarcinii => sarcină fiziologică sau gravidă cu risc obstetrical crescut care necesită o dispensarizare specială. Consultaţia prenatală din săptămânile 10-28
  • la intervale de 4 săptămâni (lunar) pentru femeile cu sarcini normale. Obiectivele consultaţiilor au acelaşi caracter profilactic, de prevenire a marilor sindroame obstetricale (hemoragic, infecţios).
  • informaţii asupra stării generale de sănătate a femeii,a felului cum suportă sarcina, asupra condiţiilor de viaţă şi de muncă, precum şi despre respectarea sfaturilor şi regulilor de igienă date
  • se verifică felul cum a evoluat greutatea femeii, ca şi tensiunea arterială
Consultaţia prenatală din săptămânile 29-40 ale sarcinii
  • are acelaşi scop profilatic
  • consultaţiile au o frecvenţă crescută: la fiecare două săptămâni între săptămânile 29-36, săptămânal între săptămânile 37-40 de sarcină
  • obiectiv: evitarea patologiei de sarcină + pregătirea pentru naştere
  • evaluarea dezvoltării uterului, înălţimea şi circumferinţa sa, având în vedere posibilitatea unei sarcini multiple, a unui hidramnios, făt mic sau voluminos
  • se reface examenul clinic general, acordându-se o importanţă deosebită curbei ponderale, edemelor, tensiunii arteriale
  • Există însă numeroşi factori care pot afecta mersul normal al sarcinii, riscând viaţa mamei (factori de risc matern) sau a fătului (factori de risc fetal) sau atât a mamei cât şi a fătului (factori de risc materno-fetal). Aceste riscuri se pot desfăşura în sarcină, în travaliu, în delivrentă sau lehuzie.
  • Imperativul primar şi principal al asistenţei materne este selecţionarea sarcinilor cu risc, care vor fi dirijate spre centre medicale corect dotate pentru investigaţii complementare şi tratamente adecvate.
  • Depistarea începe cu prima consultaţie prenatală, se continuă în timpul celorlalte consultaţii, evaluându-se la sfârşit un prognostic al naşterii.
  • Există numeroase cauze, factori, situaţii care plasează o sarcină în contextul sarcinii cu risc.




Ecografie cu sonda vaginală și abdominală





Ecografie 4D





Cardiotocograma





Asistența la naștere






 

Obstetrică

Luare în evidență sarcina





Consultație prenatală


Consultaţia prenatală trebuie aplicată la două niveluri:

  • standard – pentru toate femeile gravide, cărora este necesar să li se asigure o supraveghere prenatală adecvată şi condiţii optime de naştere;
  • diferenţiată, cu un efect special pentru gravidele cu risc, supravegherea şi urmărirea acestora impunând folosirea largă a consultului interdisciplinar şi îndrumarea pentru naştere într-o unitate spitalicească bine utilată.
Luarea în evidenţă a femeii gravide se va face în mod activ de către orice personal medico-sanitar. Eficienţa consultaţiei prenatale este asigurată de luarea în evidenţă cât mai precoce a femeilor gravide, deoarece o muncă eficientă presupune cunoaşterea femeilor gravide încă din primele 8 săptămâni de sarcină. Prima consultaţie prenatală se acordă de medicul obstetrician şi are drept obiective:
  • verificarea diagnosticului de sarcină şi a stării aparatului genital;
  • verificarea bilanţului stării de sănătate generală a femeii gravide;
  • cunoaşterea condiţiilor de peristaza a femeii gravide: condiţiile familiale, factorii economici, sociali, condiţii de viaţă locativă, condiţiile de muncă şi transport etc.
Conţinutul primei consultaţii prenatale este format din: Anamneză completă: AHC, APF, APP, insistându-se asupra locului de provenienţă, locului şi felului muncii, vârsta, data primei menstruaţii, caracteristicile ciclului, data căsătoriei, gestaţie, paritate, numărul de avorturi şi complicaţiile acestora, numărul şi felul naşterilor anterioare, greutatea nou-născuţilor, starea lor de sănătate şi evoluţia ulterioară, date care vor fi consemnate în fişa medicală. Examenul ginecologic complet: Inspecţia regiunii vulvare şi examenul cu valvele al colului, prelevări pentru examene de laborator colpocitobacteriologice şi colpocitohormonale, frotiu citologic Babeş-Papanicolau, colposcopie. Tuşeul vaginal – va determina mărimea (care va preciza vârsta sarcinii), forma şi consistenţa uterului, starea colului şi a anexelor, date privind bazinul osos şi ţesuturile moi ale filierei pelvigenitale. Bilanţul stării de sănătate se efectuează ca orice examen general medical, având drept scop depistarea bolilor preexistente care pot afecta terenul matern, ca de exemplu: cardiopatii, nefropatii, hepatopatii, infecţii cronice, zoonoze. Se vor consemna cu multă exigenţă:
  • înălţimea femeii şi eventualele stigmate rahitice;
  • starea de nutriţie;
  • greutatea şi evoluţia greutăţii;
  • pulsul şi TA;
  • starea psiho-nervoasă;
  • sensiblitatea la anumite substanţe;
  • eventuale focare de infecţie.
Analizele obligatorii sunt:
  • reacţia biologică de sarcină, atunci când examenul clinic nu permite confirmarea certă de sarcină – eventual echo;
  • examenul bacteriologic al secreţiei vaginale;
  • examenul citologic Babeş-Papanicolau;
  • determinarea grupului de sânge şi a Rh-ului (şi la soţ în caz de posibilitate a incompatibilităţilor);
  • determinarea hemoglobinei şi a hematocritului;
  • RBW la luarea în evidenţă şi încă o dată în săptămâna 28-32 a sarcinii;
  • examenul sumar de urină;
  • testul HIV.
Consultul medical cu alţi specialişti, în vederea depistării afecţiunilor chiar în stadiul lor preclinic. Bilanţul stării de sănătate să aibă un pronunţat caracter operaţional, apreciind posibilităţile adaptative ale organismului feminin, faţă de homeostazia sarcinii => sarcină fiziologică sau gravidă cu risc obstetrical crescut care necesită o dispensarizare specială. Consultaţia prenatală din săptămânile 10-28
  • la intervale de 4 săptămâni (lunar) pentru femeile cu sarcini normale. Obiectivele consultaţiilor au acelaşi caracter profilactic, de prevenire a marilor sindroame obstetricale (hemoragic, infecţios).
  • informaţii asupra stării generale de sănătate a femeii,a felului cum suportă sarcina, asupra condiţiilor de viaţă şi de muncă, precum şi despre respectarea sfaturilor şi regulilor de igienă date
  • se verifică felul cum a evoluat greutatea femeii, ca şi tensiunea arterială
Consultaţia prenatală din săptămânile 29-40 ale sarcinii
  • are acelaşi scop profilatic
  • consultaţiile au o frecvenţă crescută: la fiecare două săptămâni între săptămânile 29-36, săptămânal între săptămânile 37-40 de sarcină
  • obiectiv: evitarea patologiei de sarcină + pregătirea pentru naştere
  • evaluarea dezvoltării uterului, înălţimea şi circumferinţa sa, având în vedere posibilitatea unei sarcini multiple, a unui hidramnios, făt mic sau voluminos
  • se reface examenul clinic general, acordându-se o importanţă deosebită curbei ponderale, edemelor, tensiunii arteriale
  • Există însă numeroşi factori care pot afecta mersul normal al sarcinii, riscând viaţa mamei (factori de risc matern) sau a fătului (factori de risc fetal) sau atât a mamei cât şi a fătului (factori de risc materno-fetal). Aceste riscuri se pot desfăşura în sarcină, în travaliu, în delivrentă sau lehuzie.
  • Imperativul primar şi principal al asistenţei materne este selecţionarea sarcinilor cu risc, care vor fi dirijate spre centre medicale corect dotate pentru investigaţii complementare şi tratamente adecvate.
  • Depistarea începe cu prima consultaţie prenatală, se continuă în timpul celorlalte consultaţii, evaluându-se la sfârşit un prognostic al naşterii.
  • Există numeroase cauze, factori, situaţii care plasează o sarcină în contextul sarcinii cu risc.




Ecografie cu sonda vaginală și abdominală





Ecografie 4D





Cardiotocograma





Asistența la naștere